Alice in Tara Oglinzilor/Lewis Carroll
Alice isi doreste atat de mult sa vada cum sunt alte lumi, incat nu reuseste niciodata sa-si reprime tentatia si spune: Hai sa ne facem ca . Ca si in cazul aventurii din Tara Minunilor, si in Alice in Tara Oglinzilor calatoria este potentata de oniric. Alice nu este diferita de ceilalti copii, este la fel de dispusa sa exploreze. Cum sora ei nu are prea multa fantezie, crezand ca rationalitatea este necesara, sustinand cu totul eronat! ca exista lucruri pe care este imposibil sa le faci (asa cum gandesc si unii adulti), Alice se joaca cu niste pui de pisica. Le propune chiar sa o insoteasca in lumea din Oglinda. O tara in care toate sunt asezate pe dos fata de realitate [ ] " Vazuta ca o prelungire pentru prima carte, Alice in Tara Oglinzilor este de fapt o productie romanesca autonoma. Desigur, ne intalnim tot cu Alice, tot cu rasturnari de situatie si dezechilibrari ale firescului, dar senzatia de confuzie si evaziunea sunt mult mai puternice. Gasim acel nonsense (atribuit popular englezilor), care impinge logica pana la granitele sale formale; [ ] Daca acceptam totusi idea prelungirii este pentru ca tonul autorului este acelasi, oferind doar aparnt aventurilor acestei fetite curioase spatiu de manevra autonomy. De fapt, aici e paradoxul care favorizeaza trecerea dinspre conventie spre: regulile unui joc de sah. Pasiunea pentru matematici a lui Lewis Carroll este afirmata intr-un mod mult mai explicit decat in primul roman, si este provocator intelectual sa descoperi cu cata imaginatie regulile si piesele de sah sunt integrate in naratiune ." ( Lucian Pricop )
