Arborele de crocodili - Cristina Deutsch

Sa-i fi spus tot adevarul? Gandul fusese alungat ca o musca enervanta inca din primele clipe, ugahamamama - ugh - uga - tmmm - uga - tm, muzica ii bazaia in urechi si melodia se termina, stingandu-se incet in peretii capitonati ca fundul unui fotoliu de plus. Nici macar nu stia ce sentimente nutrea acum pentru celalalt. Sau poate ca da, un fel de dragoste de frate mai mare plecat de mult de acasa, un fel de prietenie, dar si asta dezinteresata si fara motiv real. Si-ar fi dorit sa aterizeze chiar in momentul ala, se plictisea, era cu mult inaintea tuturor in calatoria aia de doua ore care nu se mai termina si nici nu putea sa traga obloanele peste geamul ala de unde, cel putin din punctul lui de vedere, nu mai era absolut nimic de vazut. - [ fragment ]