Casete martor/Tudor Cretu

Am plecat repede. Am sarit peste ultimele trepte. Si am alunecat nitel la aterizare. Trebuie sa ajung, urgent, acasa. Sa scriu. Viata avea sa reinceapa. Dar drumul e lung. Asfaltul umed, noroios. Viteza mersului, adierile vantului imi eliberasera, intrucatva, fruntea. Un tanar bezmetic printre blocuri identice, igrasiate. Aici ne retragem, in cocini de beton. Geaca fosnea. Fantaziile se contopeau. Viziunile mele inspaimantasera continente - Tudor Cretu