Ciuleandra

Icirc;ntr-un acces de furie, Puiu Faranga iși sugrumă soția. Ultimul descendent al unei familii de vază, crescut in răsfăț și educat la școli inalte din Occident, Puiu nu pare să-și fi găsit vreun rost in viață, in afara petrecerilor și aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Mădălinei? Este intrebarea la care se caută răspuns de-a lungul intregii construcții narative. Consecvent tematicii intregii sale opere ndash; prăpastia dintre stările sociale și felul in care cei care au avere și poziție privilegiată dispun de cei umili după bunul plac ndash;, Rebreanu concentrează in acest roman de mici dimensiuni acțiune, caractere, psihologie in evoluție, critică socială și unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a măiestriei sale artistice. Cacirc;nd Liviu Rebreanu trece la romanul orăşenesc, el eludează pe cacirc;t se poate infăţişarea de indivizi şi se refugiază in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adică in romanul psihologic, conştient sau nu de lipsa putinţei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. [...] Materia romanului o formează această trecere treptată de la logica aparent normală la conduita şi ţinuta demenţială... G. Călinescu