Demonul meschin

Peredonov este profesor într-un orășel de provincie din Rusia țaristă. Lipsit de calități morale și de merite intelectuale, în timp ce este vânat de familiile care au fete de măritat, Peredonov își stabilește obiectivul absurd de a fi numit inspector. Mașinațiile nu mai puțin imoralei sale concubine sunt menite să-i dea de înțeles că doar căsătoria cu ea ar putea să-i asigure aspirantului accesul la funcția râvnită. Mizantrop și oportunist, narcisist și corupt, antieroul romanului devine paranoic până la delir și până la crimă. Alături de personajul principal, evoluează o varietate de figuri tipice din societatea măruntă a vremii, îmbogățite, însă, cu caracteristici inedite care dau fiecăreia individualitate. Demonul meschin a fost perceput ca un rechizitoriu al societății ruse a vremii, o combinație între tendințele simboliste și tradiția marelui realism rus.   O conștiință torturată de „blestematele probleme“ ale vieții, aspirând spre perfecțiune și veșnic dezamăgită de imperfecțiunea naturii umane, sfâșiată de propriile sale antinomii, ca și de vulgaritatea mediului înconjurător. Acesta este portretul spiritual al lui Feodor Sologub – o conștiință tragică a literaturii ruse, așa cum ne apare în capodopera sa, Demonul meschin. Tamara Gane