Dunarea: poveste si adevar | Zanfir Ilie

Cele mai multe eseuri evoca, nostalgic si indrituit, biserici, personalitati galatene, bresle precum cea a pescarilor (Unde sunt pescarii de altadata?), Papadia, opera inginerului Mircea Roibu, Biblioteca 'V.A. Urechia&'... Scrisa bine, viu si alert, Dunarea. Poveste si adevar mi se pare a fi cea mai buna carte a lui Zanfir Ilie. (Theodor Codreanu) Febril om de actiune, veritabil ferment cultural al urbei galatene, dl. Ilie Zanfir este mereu in prima linie, pastorind, sub cupola Bibliotecii 'V. A. Urechia&', o serie de intamplari de ecou. Neastamparatul autor, mereu in alerta, mereu pus pe fapte mari, ne incredinteaza un proaspat buchet de 'eseuri danubiene&'. Doldora de informatii, Dunarea - poveste si adevar poarta, sub pecetea nostalgiei, intamplari de la mila 80, povesteste despre marii oameni (precum 'santinela&' V. A. Urechia, veghind spatiul carpato-balcanic) si depune marturie despre asezarea dintre ape, gandind tonic, cu 'optimism temperat&', la viitorul Galatiului, redescoperindu-l... (Adrian Dinu Rachieru) Eseurile dunarene sunt tot atatea argumente de cuget, inima si literatura, pentru memoria, pentru prezentul si pentru viitorul celor trei entitati personificate: Fluviul, Orasul si Comunitatea. Zanfir Ilie este dintre cei putini care, parafrazandu-l pe Terentiu (Homo sum et humani nihil a me alienum puto - Sunt om si nimic din ce este omenesc nu-mi este strain) poate spune cu deplina multumire: Sunt galatean si nimic din ce tine de Galati nu-mi este strain. Pe scurt, o carte de colectie pentru pamantenii locului numit Galati, oriunde s-ar afla. (Theodor Parapiru)