Eseuri. Cartea a treia | Michel De Montaigne

Traducere si note de Vlad RussoLa 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor.„S-a pus adesea intrebarea daca Montaigne a fost credincios, daca a fost un catolic sincer, sau a manifestat sentimente religioase din prudenta, si poate din dorinta de-a sluji societatea. A formula problema in acesti termeni simplisti ar insemna sa tratam superficial o gandire a carei intentie radicala este adesea nesocotita de filozofia occidentala. De altfel, urmasi ai lui Montaigne precum Descartes sau Pascal au fost destul de alarmati de indrazneala acestei gandiri ca sa-si indrepte cautarile principale catre caile prin care o puteau ocoli. Montaigne deschide gandirii filozofice doua perspective, intre care nu pare sa se fi hotarat inca. Pe de o parte, cea a filozofiei Luminilor, care supune criticii sale toate societatile istorice, nutrind gandul utopic al unei societati rationale. Pe de alta, relativismul care respinge orice criteriu absolut ce i-ar putea ingadui unei culturi sa judece culturile diferite de ea.“ — CLAUDE LEVI-STRAUSS„La mine acasa, ma retrag ceva mai des in biblioteca, de unde imi diriguiesc totodata si gospodaria. Sunt deasupra intrarii si vad la picioare gradina, ograda, curtea si mai toate acaretu­rile. Frunzaresc aici cand o carte, cand alta, fara randuiala si fara plan, la nimereala. Uneori imi las gandul sa zboare, alteori imi insemnez si dictez, umbland in sus si-n jos, gandurile de fata. Se afla la al treilea etaj al unui turn. Aici imi petrec cele mai multe zile din viata si cele mai multe ceasuri din zi. Incaperea e rotunda, cu un singur perete drept, pentru masa si scaunul meu; iar rotunjimea imi ofera dintr-o privire toate cartile asezate jur imprejur, in despartituri cu cate cinci rafturi fiecare. Are trei ferestre cu vedere larga, de nimic impiedicata, si saisprezece pasi in diametru.“ — MICHEL DE MONTAIGNEMICHEL DE MONTAIGNE s-a nascut in 1533 in castelul cu acelasi nume apartinand familiei, din regiunea Perigord, aflata in sud-vestul Frantei. Era gascon asadar si – cum altfel? – extrem de mandru de originea sa, fara a-i ignora cusururile. Primii ani i-a petrecut pe domeniul familial, bucurandu-se de o educatie cum in Franta nu se mai vazuse pana atunci: tatal lui i-a pus un preceptor german care, nestiind limba franceza, i-a vorbit numai in latina, astfel ca invatacelul a ajuns s-o cunoasca ca pe o limba materna. A urmat apoi cursuri de drept la Toulouse si a audiat prelegerile unor savanti ai vremii la Paris. Era deci menit unei cariere de inalt functionar, si a si ocupat diferite posturi in administratia orasului Bordeaux. Dar singurul lucru pe care l-a socotit demn de retinut din toata acea vreme a fost intalnirea din 1558 cu Etienne de...