Istoria ilustrată a lumii. Preistoria. Lumea Antică. (Vol. 1)

Până în secolul XVIII, povestea biblică a creării omului a fost un adevăr incontestabil. Apoi au apărut naturaliştii, cel mai celebru fiind Charles Darwin. Aceştia au plasat dezvoltarea fiinţei umane în contextul unei teorii a evoluţiei, susţinute şi elaborate pe baza descoperirii unor schelete, a unor unelte primitive şi a multor urme de vechi aşezări. Clasificarea, datarea şi evaluarea lor cu ajutorul tehnologiilor moderne au facilitat înţelegerea originii omului. Orientul Apropiat a fost leagănul primelor civilizaţii avansate ale omenirii. În Egipt şi în Semiluna Fertilă au apărut primele structuri statale, în paralel cu dezvoltarea agriculturii, comerţului şi scrisului. Primele mari imperii – ale faraonilor egipteni, babilonienilor, asirienilor şi perşilor – au luat naştere la începutul mileniului III î.Hr. din mici comunităţi formate de obicei în jurul unui oraş. O situaţie similară s-a înregistrat şi pe subcontinentul indian şi în China, unde au apărut civilizaţii avansate timpurii. Sursele filosofiei, literaturii şi organizării statale ale lumii occidentale se află în Antichitatea clasică greco-romană. Oraşele-stat greceşti, în special Atena, au reprezentat leagănul democraţiei. Regiunea mediteraneeană şi teritorii vaste din Europa au format Imperiul Roman, care a supravieţuit până la invazia popoarelor migratoare. Imperii puternice au existat şi dincolo de Mediterană – Maurya în India antică sau hanatele din Asia Centrală şi de Est.