Istorie lacunara a poeziei romane | Ilie Constantin

Ma adresez aici unui cititor avand deja in minte o 'grila&', cat de cat judicioasa, a devenirii poeziei romane de a lungul a doua secole. Fireste, un invatacel va putea parcurge cu folos comentariile asupra unui autor sau altul, ba chiar asupra tuturor, cu conditia de a completa din multele istorii si studii literare disponibile, informatiile neoferite aici: consideratii de ansamblu, curente, bio bibliografii complete etc. Cititorul poate oare afla si ceva 'in plus&' fata de ceea ce gaseste in multele lucrari de istorie literare existente? As putea desemna o anume inlesnire (care este, poate, doar iluzia ei!) de a patrunde in centrul poemului, o scrutare 'din interior&' a operei lirice. Am incercat sa transform un handicap - acela de a fi eu insumi poet, mai intai de toate - intr un mic 'avantaj&'. Asa ceva e cu putinta numai daca poetul, in identitatea sa de critic, reuseste sa nu se gandeasca la propria poezie vorbind despre altii. Mai trebuie inca strania, statornica bucurie pe care o resimti fata de reusitele celorlalti, tinuta in frau de un anume echilibru in aprecierea axiologica. Spatiul tipografic acordat autorilor retinuti in sumar este in functie nu doar de valoarea lor literara, ci si de ceea ce eu aveam a spune (cu acel prilej) despre scrierile lor lirice. Iar cand parasesc un poet pentru a trece la altul, el nu va fi fost 'epuizat&': doar ce aveam eu de zis despre acel autor imi pare a fi fost indeajuns explicitat.