Jurnalul unui taran de la Dunare | Vintila Horia

Cum am putea sa definim mai exact conceptul de „taran de la Dunare”? Le Petit Larousse propune expli­catia urmatoare: „barbat cu o infatisare grosolana si de o sinceritate brutala”. […] Infatisarea este putin importanta pentru mine si pentru cititorul meu. Ter­me­nul grosolan cam scartaie in tentativa asta de sinteza topo-fizionomica. „Sinceritate”, da; „brutala” e in plus, orice sinceritate deranjand liniile conventionale ale artei si puterii de a trai. „Infatisarea grosolana” des­cinde fara indoiala din arborele stiintelor umane, atat de orgolios si de vid, al secolului al XVIII-lea si el pri­veste pe orice taran ca pe un necioplit si un inapoiat, incremenit in prejudecatile lui religioase si in filosofia lui primara, ramasa departe de binefacerile si luminile progresului. […] Fiintele umane apartinand civilizatiilor traditionale, cum se spune, se afla situate deodata pe o linie antiprogresista, fara indoiala, dar foarte evoluata cat priveste ordinea interioara pe care-o poseda si care, desi le obliga sa respinga religiile materialiste, le fac sa participe la o bogatie spirituala care-i lipseste in aceeasi masura cetateanului-frigider ca si tovarasului-sputnik. Este vorba aici de o rasa spirituala, daca pot spune asa, care accepta in aparenta ordinea asfaltica a ideologiilor, dar continua sa-si practice filosofia si religia, de altfel strans inrudite. Vintila Horia Se poate afirma ca Jung a facut mult pentru a trezi spiritele. Dar si cercetarile in domeniul fizicii, arheologiei, oceanografiei si al istoriei religiilor. Locuim intr-un timp al profunzimilor, zenit si nadir, un timp al sufletului pus pe cruce, in sensul care ii convine cel mai mult, iar asta este fericirea, vreau sa spun bucuria de a cunoaste adevarul, o suferinta subtila care atinge constiinta eternitatii. Vintila Horia Exilul imi aparea ca o problema care-l privea pe Ovidiu, sau pe Chateaubriand, dar in fond nu faceam decat sa ma integrez lui, intr-un fel un pic diferit, comparat cu tehnica pasiva a predecesorilor mei, caci eu l-am luat cu asalt, in loc sa ma las eu insumi asediat, transformandu-l intr-un castel fortificat, al carui senior absolut sunt eu insumi. Vintila Horia