La locul meu - Gellu Dorian

La locul meu n Unele lucruri s-au retras la locul lor, n nu le mai cauta nimeni, n doar ochii stau cu genele intredeschise, n pe acolo iese lumina si se asaza in intuneric, n pe acolo mai cauta privirea ca o mina straina n intr-un buzunar strain, n arunca maruntisul in preajma unor copii n care au buzunarele sparte, altele inca mai bojbaie prin spatele ochilor n unde sar scintei din nicovala unui potcovar de cai naravasi, n ochii stau alipiti de cer, n lumina cauta zorii de zi, n iar noaptea e departe, ca o femeie la care visezi, n timp in care realitatea din care dispar n creste in copiii ale caror buzunare s-au umplut de griji, doar pe masa la care stau toate par neclintite, n acolo, de cind ma stiu, n de cind e lumea prin care am trecut si eu un pic, n m-am asezat la locul meu, n unde nu ma mai cauta nimeni.