Misterioasa disparitie a unui pitic de gradina/Matei Visniec

„ Suntem cu totii niste umbre De om dezamagit un pic, Ne consolam insa cu gandul Ca omul e si mai pitic. Suntem cu totii cam ridicoli Si la gandire cam greoi, Dar omul fara sens in viata E mai ridicol decat noi. “ Fiecare gradina are piticii ei: bucatari, florari sau jucatori de carti, pitici cu telefon, binoclu sau telecomanda. Din plastic, ceramica, ghips sau lemn. Din cand in cand, se strang cu totii sub clar de luna pentru a se incarca de energie si... a mai uita de oameni. Neglijate, micile obiecte-fiinte hotarasc sa paraseasca gradinile, la indemnul lui Filip, baiatul care le calauzeste, roiuri-roiuri, cu sunetul legendar al fluierului. Revolta piticilor naste o apriga dezbatere publica despre sensul vietii, iar proprietarii lor, cu sufletul rascolit, isi cantaresc cu luciditate idealurile pierdute si bucuriile uitate.