Paradoxul bunatatii | Richard Wrangham

Noi, Homo sapiens, putem fi cea mai buna, dar si cea mai rea dintre specii. Ce s-a intamplat in timpul evolutiei umane pentru a se ajunge la acest paradox? Care sunt cele doua tipuri de agresiune la care sunt susceptibile primatele si de ce a evoluat separat fiecare dintre ele? Cum se compara intensitatea violentei dintre oameni cu comportamentul agresiv al altor primate? Cum s-au domesticit singuri oamenii? Si cum au fost achizitia limbajului si practica pedepsei capitale factori determinanti in evolutia culturii si a civilizatiei?Plina de autoritate, provocatoare si antrenanta, Paradoxul bunatatii ofera o teorie originala si surprinzatoare despre cum, in ultimii 250 de milioane de ani, omenirea a devenit o specie din ce in ce mai pacifista in interactiunile ei zilnice, chiar daca totusi capacitatea ei de violenta planificata la rece si devastatoare ramane nediminuata. Urmarind istoriile evolutioniste ale agresiunii reactive si proactive, antropologul biolog Richard Wrangham argumenteaza convingator in favoarea necesitatii tolerantei sociale si a controlului diviziunilor salbatice care continua sa ne bantuie si astazi.Foarte originala... complexa si ambitioasa... O poveste despre originile moralitatii care incepe cu sute de mii de ani inainte ca vreo creatura sa posede simtul binelui si al raului sau chiar al sinelui... Alegerea, evaluarea si potrivirea impreuna a dovezilor culese de pe sase continente, din 12 discipline, de la cateva zeci de specii, si din doua milioane de ani, pentru a da nastere unei structuri complexe si de mari dimensiuni, are ceva impresionant, chiar emotionant. Este vorba si de o lectie: evolutia este mult mai putin relevanta pentru cresterea noastra decat imaginatia morala.“ The New Yorker