Permis de presa | Horia Ghibutiu

In vremuri tulburi, Horia Ghibutiu s-a ambitionat sa scrie o cronica a intervalului in care indeletnicirea sa, jurnalismul, a ajuns ceva ce poate face orice copil. Mai intereseaza pe cineva ca jurnalismul era candva o vocatie, nu o cariera?HORIA GHIBUTIU este un jurnalist cu 35 de ani de experienta in presa scrisa. S-a nascut in 1969 la Praga, dar a fost adus cateva luni mai tarziu in tara si a fost lasat sa creasca aici. A intrat in presa in 1990 si a fost, pe rand, tehnoredactor, secretar de redactie, sef de sectie, redactor- sef adjunct, redactor-sef, manager de proiect, director editorial. A condus publicatii dintr-un spectru larg, de la primul ziar gratuit din Romania la cel mai influent cotidian de referinta al vremii, de la ziarul cu cele mai multe pagini din istoria presei romane la reviste glossy despre celebritati. In audiovizual, a capatat o voce distincta prin emisiunile in care a intervievat zeci de personalitati. Ca jurnalist independent, a devenit o prezenta remarcata in presa literara. Incurajat de nominalizarea la premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (pentru volumul #InTimpCeTuDormeai), jurnalistul s-a apucat de traduceri, a scris prefete, precum si alte carti, in curs de aparitie.Articolele lui Horia Ghibutiu sunt si serios documentate, si ludice. Si bine scrise, si critice. Si amuzante, si pe teme foarte diverse. Si etice, si lucide. Iar daca presa noastra ar urma macar jumatate dintre cele 50 de porunci ale jurnalismului formulate de autor, am fi toti mai destepti. -- Cristian PredaHoria Ghibutiu este un colectionar de cuvinte. Intr-o lume fara focus, care „zapeaza“ si „scrolleaza“ fara pauza, Horia are rabdare. Desface presa ca pe-o ceapa, foaie cu foaie, pagina dupa pagina, decada cu decada. Plangi si razi de la linotipist la influencer. Razi si plangi de la Posta redactiei la ChatGPT. -- Dan PerjovschiDomnul Ghibutiu si-a pastrat sufletul de ziarist, chiar si cand ziarele au ajuns mai rare decat zilele fericite ale oamenilor pe pamant. Nobletea cu care isi trateaza meseria muribunda este induiosatoare si admirabila. E locuit de un vant launtric, e mereu impins de curiozitate mai departe si mai departe in intelegerea lumii si a povestilor pe care continuam sa ni le spunem pentru a ramane, totusi, oameni si acum, cu putin inainte de inceputul epocii depline a robotilor. -- Andrei Craciun