Scrierile tehnice ale lui Freud | Jacques Lacan

Jacques Lacan (1910-1981), unul dintre cei mai importanti interpreti ai lui Freud, a marcat istoria psihanalizei, dar si a stiintelor umaniste prin Seminarul sau tinut intre 1953 si 1980. Creator de scoala si clinician controversat, a adus un suflu nou in psihanaliza, imbogatindu-i limbajul prin concepte adaptate din filosofie, lingvistica, antropologie si matematica. In amfiteatrul spitalului Sainte-Anne, unde se desfasura saptamanal seminarul lui, Lacan vorbea cu o voce sincopata, din care razbateau suspine si ecouri. Avea intotdeauna la el cateva foi pline de insemnari si schite, al caror rol era sa umple momentele de suspans ale unui discurs deopotriva rezervat si expus. Uneori, mormaia ceva precum Oedip la Colona, incercand sa opreasca timpul intr-o durata grea de tacere; alteori, ridica tonul asemenea lui Hamlet in fata mortii, contrazicand parca secreta incetineala a unei gandiri suferinde. Seminarul era spatiul unui catharsis colectiv, un veritabil laborator de cercetare pentru toti cei care luau parte la el: filosofi, psihanalisti, scriitori. Elisabeth Roudinesco, Jacques Lacan: schita unei vieti, istoria unui sistem de gandire.Scrieri tehnice este un termen instituit de o anumita traditie. Inca de pe vremea lui Freud, a aparut sub titlul Kleine Neurosen Schriften un mic volum care aduna o anumita parte din scrierile lui Freud datand din anii 1904-1919. Exista in aceste scrieri pasaje extrem de importante care fac vizibil progresul inregistrat de-a lungul acelor ani de elaborare a practicii. Asistam astfel la aparitia treptata a unor notiuni fundamentale pentru intelegerea modului de actiune al terapiei analitice: notiunea de rezistenta si functia transferului, modul de actiune si de interventie in transfer si chiar, pana la un anumit punct, rolul esential al nevrozei de transfer. Este prin urmare inutil sa mai insist asupra interesului deosebit pe care il prezinta acest mic grup de scrieri.