Scrum - Silviu Ciocanelli

Forma liricului din poezia lui Silviu capata contur expresiv, lumea este perceputa senzorial, simturile se ascut si prefigureaza poetul care fiinteaza in realitatea pe care o observa contemplator, cu o anumita acuitate. Este o viziune originala, pe care Silviu Ciocanelli o transfigureaza artistic intr-o explozie de imagini in care metafora ambiguizeaza si se ambiguizeaza in poezii precum Promenada, Matineu, Am doi ochi. Sunt orb, Numar timp, PS. n Cautarea sinelui, iubirea, regresia in copilarie, muzica si dorinta de a materializa legatura cu Divinitatea, prin negare sau cautare, formeaza tematica poeziilor lui Silviu si descopera, prin lectura, un suflet, pana la urma, frumos prin profunzime si sinceritate. n n Poezia Scrum, datata in 4 octombrie 2015, este un strigat deznadajduit al nevoii de singuratate, al unei rupturi ce s-a dovedit premonitorie. Citind-o, te impresioneaza prin versul simplu, dar atat de concentrat, prin articularea unei stari intense individuale, ce trece cu usurinta de la singularitate la pluralitate, la colectivitatea verbului de existenta: „suntem – am fost/ Totul“. - Cristina Ionescu, profesoara de limba si literatura romana/diriginta n n * * * n n Nu ma consider un poet, ci mai degraba un muzician, unul incomplet. In chitara mea pot spune ca s-a scurs o parte din sufletul meu, iar pe acorduri de jazz am scris despre mine, despre viata, iubire si despre tot ce ma inconjoara. Un moment de turnura in viata mea a fost incendiul din clubul Colectiv. Dupa acesta, totul s-a schimbat, totul s-a facut scrum… Mainile nu mai puteau sa cante, in multele luni de recuperare am avut mereu impresia ca am uitat cine sunt, iar viata si iubirea aproape ca m-au ocolit. Pe cumpana dintre viata si moarte am realizat ca nu pot sa sfarsesc asa. Nu mi-am terminat calatoria si iubirea din mine nu s-a sfarsit! Iubesc sa scriu si scriu sa iubesc in continuare. Poezia este singurul lucru pe care-l mai simt, singurul lucru care va ramane… - Silviu Ciocanelli n