Transilvania interbelică. Tradiție și înnoire

Pe copertă: Familia Regală părăsind Biblioteca Universității, 1919Sursa foto: Fond ilustrații, Colecții speciale, Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga Cluj-NapocaFiecare generație și-a imaginat că ar putea construi o lume ideală, fără să înțeleagă întotdeauna că doar elitele pot orienta cursul unei societăți, care trebuie să fie organic. Acum se duce o luptă între globalizare și naționalism, iar ambele expresii se aud din gura politicienilor. Părinții globalizării și-au închipuit că pot uniformiza lumea printr-o limbă unică, aceleași obiceiuri, credințe, veșminte, alimentație etc. Naționaliștii au făcut și ei suficiente erori, dar a fi naționalist înseamnă să îți iubești națiunea. Acest fapt nu presupune însă că urăști alte nații, iar aici se face o altă eroare, naționalismul confundându-se cu șovinismul și xenofobia. În ceea ce privește unitatea între oameni, să-l cităm pe antropologul Francisc Rainer, care ne atenționează că această unitate se cuvine nu numai să o observăm și să o declarăm, ci și să o trăim . – Mircea Gelu ButaMircea Gelu Buta face parte din stirpea nobilă a medicilor-cărturari și chiar a medicilor-artiști, mai ales dacă ținem seama de faptul că este membru al Uniunii Scriitorilor și că semnează câteodată și beletristică. Mai mult, atunci când scrie istorie, o face în manieră artistică, îmbinând utilul cu frumosul, după vorba latină utile dulci. În cartea aceasta despre România interbelică există o undă polemică – decentă și demnă – legată de încercările recente de a demonstra politica rasială a României din secolul al XX-lea și, mai ales, tendința autorităților române spre eugenie, spre controlarea nașterilor în vederea optimizării rasei , cum se spunea și se credea atunci. Mircea Gelu Buta arată că românii interbelici, în afară de declarații, de experiențe benigne și de teorii de antropologie rasială, de craniometrie și de eugenism – împrumutate și copiate și acestea de la teoreticieni occidentali –, nu au întreprins practic nicio experiență pe oameni, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în mai multe țări europene și spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat chiar în Germania nazistă și în teritoriile anexate sau în conduita unor lideri sași și maghiari din partea de Transilvanie frântă la 1940 din trupul României. Autorul demonstrează că, dimpotrivă, românii transilvăneni au fost, până la unirea cu România, victime ale politicii discriminatorii, fiind socotiți popor inferior , fără istorie , de periferie . Cartea este și un act de dreptate și de înălțare intelectuală, aducând unda de adevăr necesară pentru stabilirea echilibrului într-o lume frământată și care a condus, până la urmă, spre Al Doilea Război Mondial. Astfel, lucrarea devine și o carte de învățătură , cam în felul în care înțelepții de odinioară știau cum să se adreseze Cetății, cum să clameze în Agora dreptatea socială ca să păstreze și să fortifice binele comunității. – Ioan-Aurel PopMircea Gelu Buta s-a născut la 21 aprilie 1952 în municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. După susținerea examenului de bacalaureat la Liceul Liviu Rebreanu din orașul natal, a urmat studiile universitare la Institutul de Medicină și Farmacie Iași, pe care l-a absolvit în anul 1980. În perioada 1992-1996, a urmat cursurile școlii doctorale sub îndrumarea prof. dr. Jianu Butnariu de la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca, finalizate cu susținerea tezei de doctorat. În urma specializărilor făcute în țară și în străinătate, a dobândit compe­tențe în Pediatrie, Bioetică și Management sanitar. În perioada 1990-1995, a ocupat funcția de director al Grupului Școlar Sanitar Bistrița, iar între anii 1996 și 2017, pe cea de manager al Spitalului Județean de Urgență Bistrița. Activitatea didactică universitară a început-o în anul 2002, ocupând prin concurs postul de conferen­țiar asociat la UMF Iuliu Hațieganu , unde a predat disciplinele: Bioetică, Nursing și Pediatrie. Din anul 2000, a devenit cadru didactic asociat al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, iar începând cu anul 2009 a ocupat, prin concurs, postul de profesor universitar la aceeași facultate, ca titular pentru disciplina Bioetică creștină. Din anul 2000, este invitat în calitate de profesor asociat să predea disciplinele Bioetică și Patologie medi­cală la Facultatea de Inginerie Electrică (secția Inginerie medicală) din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca. Este iniția­torul Seminarului Internațional de Medicină și Teologie de la Bistrița, ajuns în anul 2025 la ediția XXIV.Din cele 100 de volume de specialitate și beletristică publicate, amintim: De la om la om. In Honorem Prof. Univ. Dr. Dumitru Dumitrașcu, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu , Cluj-Napoca, 2024; Iuliu Maniu și Năsăudul, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023; Istorii neștiute, istorii uitate, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022; Moștenirea unui Arhiereu, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2021; Vremuri de molimă,