Un esec premeditat? | Catalin-Gabriel Stanescu

„Reglementarea creditului de consum dateaza din anii 1960 si 1970 si avea ca scop principal facilitarea accesului la bani in termeni si conditii rezonabile. Creditul de consum a ramas un domeniu pentru specialisti, de ambele parti ale pietei: avocatii consumatorilor si avocatii bancilor. Cresterea puternica a creditului de consum a adus treptat in centrul atentiei politice latura intunecata a creditului. Cine ar trebui sa suporte pierderea in cazul in care consumatorul nu mai poate plati imprumutul, nu pentru ca nu mai vrea, ci pentru ca nu mai poate, pentru ca si‑a pierdut locul de munca sau pentru ca a divortat? Raspunsul juridic a fost stabilirea unui nou domeniu de drept: insolventa consumatorilor. Multe tari occidentale au introdus reglementari speciale cu cerinte foarte divergente. Unele se concentreaza pe obligatia morala de a plati datoriile si insista asupra unor conditii categoric inguste de comportament economic sanatos, in timp ce altele, in special in regiunea anglo‑americana, doresc sa ofere consumatorilor o a doua sansa, ceea ce reduce si demoralizeaza in mod necesar cerintele. In ultimii ani, a existat o tendinta catre ultima varianta. Ambele abordari sunt unite prin punerea in prim‑plan a comportamentului individual, chiar daca abordarea celei de‑a doua sanse permite o legatura mai puternica intre comportamentul individual si rationalitatea pietei.Prabusirea Lehman Brothers a schimbat fundamental perspectiva. In UE, doua probleme au dominat discutiile: in Spania, cumparatorii nu si‑au mai putut plati creditele ipotecare si au fost nevoiti sa isi paraseasca locuintele sub presiunea bancilor; in statele membre care nu faceau parte din zona euro, ratele dobanzilor la creditele in valuta au explodat. Pana in prezent, multe chestiuni juridice, dar si multe probleme economice si sociale raman nerezolvate, toate in jurul cautarii unei distribuiri echitabile a riscurilor. Ca sa gandim pozitiv, prabusirea Lehman Brothers a adus creditul de consum si datoriile de consum de la periferie in centrul atentiei publice.Literatura juridica s‑a imbogatit considerabil de‑a lungul anilor. Zeci de carti trateaza creditul de consum, insolventa si indatorarea consumatorilor. Cu toate acestea, problemele asupra carora se concentreaza Catalin-Gabriel Stanescu in cartea sa cu titlul provocator, Un esec premeditat? Reglementarea colectarii informale a datoriilor in UE, au ramas mult timp subinvestigate, unde granitele dintre comportamentul legal si cel ilegal devin rapid neclare. Ce posibilitati si ce drepturi au bancile de a‑si determina debitorii sa isi ramburseze datoriile cu ajutorul unor parti terte, cum ar fi agentiile de recuperare a creantelor? Pot bancile sa vanda datoria neachitata, sa o deduca din impozit si sa externalizeze riscul catre companii private, care ar putea folosi metode si mai agresive pentru a forta debitorul sa plateasca? Exista o multime de povesti in ziare, dar exista putine cercetari serioase care sa ofere o imagine mai clara a strategiilor, a impactului acestora, a costurilor si a reperelor juridice. Cautarea dureroasa a unui raspuns necesita o intelegere profunda a mecanismelor pietei si a practicilor comerciale, dar si a incercarilor destul de modeste de pana acum ale legiuitorilor nationali sau ale legiuitorului european de a stabili un cadru juridic care sa creeze...