Versuri din manuscrise - Mihai Eminescu

Multe, foarte multe dintre versurile eminesciene postume ne-au ramas pana acum necunoscute. Si asta fiindca, pentru editori, efortul urias de a pune in ordine complexitatea neobisnuita a manuscriselor lui Eminescu a fost mereu dublat de greutatea de a decide intre ceea ce este provizoriu si definitiv. Dar provizoriul, la Eminescu, isi are desavarsirea sa, uneori la fel de exemplara ca a formei definitive. A venit vremea, poate, sa ne dam seama de acest lucru si sa descoperim ceea trebuia odata si o data descoperit: o alta fata a poetului Eminescu, un „sunet secund“ al creatiei sale poetice, ce se face auzit, in chip indubitabil, in versurile lasate pana acum „in penumbra“ tiparului. n Volumul de fata aduna multe dintre acele „crampeie inchegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris si tiparit in marunta litera a aparatului critic din editia de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totusi acolo. Readunate cu grija si puse impreuna, ele isi regasesc ceva din rostul lor initial: acela de a fi poezie. n