Viața lui G.

Oxford, sfârșitul secolului XX: doi frați, gemeni, veniți din România, bursieri la Filosofie. Unul dintre ei are un accident, cade în cap, medicii nu-i dau șanse la viață, dar își revine miraculos. Întors în România, trece prin tot felul de crize, are două căsătorii ratate, își revizitează întreaga viață, caută să-și înțeleagă viața sexuală, începută într-un canal lângă Gara de Nord, hrănește porumbei și câini de pripas, crede că teoriile lui filosofice sunt plagiate de oameni din toată lumea, plânge când descoperă o vulpe rănită pe marginea drumului și se revoltă când îl vede pe fostul președinte Ion Iliescu la o susținere de doctorat. Celălalt frate este „povestașul“, care citește mereu din Dostoievski. De fapt, Dostoievski este însoțitorul și mentorul lor, cel care face conexiunea magică între cei doi frați, cel care îi reunește și îi separă, continuu, până când povestea curge spre un azil de bătrâni. Sunt ambii frați acolo, e numai unul sau e doar o iluzie, un fâlfâit de pasăre pe care unul o vede, iar celălalt o ignoră?   Viața lui G. reprezintă debutul în proză al lui Mihai amp; Gabriel Vacariu, o carte în care elementele autobiografice și ficțiunea își dau mâna pentru a-l crea pe G., un personaj cu chipuri suprapuse, ce nu reușește să își găsească locul în lume.