Vointa si puterea de creatie. Opera lui Nicolae Breban/Marian Victor Buciu
Nicolae Breban este stapanit de - si ajunge sa stapaneasca el insusi - vointa de putere creatoare. Creatia este, dupa Fr. Nietzsche , adevarata vointa de putere. Cat pot crea - atat exist , iata relatia definitorie si poate chiar sensul vietii, raliata adanc unei ontologii a artei literare. Scriitorul se teme cel mai mult de insuficienta vointei. Intotdeauna a fost ingrozit de un succes de mana a doua. Un succes a fost faptul ca in Franta i-au fost publicate romane dificile , intr-un context literar si istoric defavorabil. ( ) Breban traieste cu luciditate abisala un vis estetic . Urmeaza, asadar, si nu contrazice autonomia esteticului. Omul si cultura sunt artificioase, nu naturale. El crede ca, in esenta, literatura nu s-a schimbat niciodata de la Homer incoace. - Marian Victor Buciu Un romancier pentru o generatie a literaturii. Nici un prozator roman nu a trait, dupa 1960, o evolutie atat de rapida. Succesul fulgerator al lui Nicolae Breban nu poate si nici nu trebuie sa fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generatie de povestitori si de poeti avea nevoie de un adevarat romancier pentru a-si consacra, asa cum se cuvine, stralucirea. Nu de un romancier facut prin aglomerarea povestirilor, stralucitor pe fiecare pagina, spectaculos prin fiecare personaj al sau; generatia reclama nu un autor care stie sa povesteasca, ci un scriitor inzestrat cu vocatie de romancier: de adevarat constructor. - Cornel Ungureanu