Ecoul unui tata. Despre rolul de tata si mostenirea care ne modeleaza - Virgil Iantu, Psih. Anca Nicoiu-Suteu

Ecoul unui tată adună două voci care se completează: Anca Nicoiu-Șuteu, psihoterapeută, care desface mecanismele de parenting și oferă chei de înțelegere a răspunderii parentale, și Virgil Ianțu, care scotocește prin magazia cu amintiri și își pune la bătaie propriile exemple. Cartea nu promite un părinte fără cusur și nici nu livrează rețete. Pornește de la ideea că părintele bun este cel care se educă înainte să educe, cel care călăuzește în loc să dicteze și cel care acceptă greșeala copilului ca pe un lucru firesc, fără să vadă în ea o dramă sau un pericol. Pe drum, trece în revistă și capcanele care pândesc rolul de tată: instinctul dominator, temperamentul necontrolat, apetitul punitiv, răzbunarea prin copil pentru eșecurile personale sau cocoloșirea abuzivă. n n Cartea vorbește despre un rol pentru care nu te pregătești în nicio instituție, ci în viața de zi cu zi. Se potrivește pentru: • tați care vor să înțeleagă ce lasă în urmă • viitori părinți, înainte de prima zi • mame care caută un limbaj comun cu tatăl copilului • cititori interesați de psihologia dezvoltării n n Experiența lor conjugată pune sub ochii cititorului un ghid accesibil și bine adus din condei, irigat de bună dispoziție și garnisit cu un strop de nostalgie și câteva cristale de umor. - Radu Paraschivescu n Rolul de tată nu este să ai toate răspunsurile, ci să fii acolo, zi după zi, astfel încât copilul tău să nu se îndoiască niciodată că este iubit. Copiii nu învață din ceea ce le spunem, ci din felul în care ne văd trăind. Asta e, poate, cea mai mare responsabilitate a unui tată. Un tată nu trebuie să fie perfect. Trebuie doar să fie prezent atunci când contează. - Răzvan Fodor