Manualul cavalerului fericirii - Ciprian Vestemean

M-am indepartat alergand cu dorinta de a ma ascunde departe de strada-cascada de oameni unde larma pasilor si a vocilor venite de pretutindeni te escaladau si te faceau, cel putin pe moment, sa te simti strivit de o greutate nemiloasa. n Straduta retrasa pe care am inceput sa tes pasi si pe care m-am strecurat precum un soricel de biblioteca ce vrea sa scape de o pisica maniaca este atat de stramta incat mai mult de un om nu ar putea intra pe ea. Daca ar fi doi prieteni, unul ar trebui sa se sacrifice pentru a-i da celuilalt intaietate. n Pe jos, pavajul cu pietre cubice este ros de timp si sculptat de miliardele de pasi. n n La fiecare cinci-sapte metri, troneaza niste Jampi micute dar care noaptea cu siguranta sunt de folos, in stanga si-n dreapta mea, din cand in cand, apare cate o usa din lemn; un lemn mancat de carii, ploi si vanturile care incearca sa-si faca loc prin aceste stranson. n La un moment dat apar rascruci si alte stradute incat te simti deja prins intr-un labirint. Eu trebuie sa ajung intr-o piata rotunda precum un ochi, ea este roata primordiala, astrul centrului acestei galaxii. In mijlocul ei troneaza un obelisc... n Nu am sa va povestesc totul despre cum si de ce am ajuns aici fiindca ar trebui sa va pun in fata, ca pe o tava, toata viata mea si nu avem timp pentru astfel de istorisiri. n Nu pot decat, pe scurt, sa va spun ca sunt ca oricare dintre voi, in cautarea unei comori. Toti o vrem descoperita chiar daca nu mereu ne dam seama de acest fapt. Cand nu o mai cautam constienti, inconstientul scormoneste in continuare. Am fost creati sa o cautam, sa ne-o dorim si nu ne saturam oricata am avea... fericireal n