Poeme - Hans Sahl

Poezia sa e poezia exilului din exil, a unei fiinte aflate in cautarea unei Bleibe, a unui refugiu, a unui salas, a unui loc al sau intr-o lume moderna in care prigoana si pribegia au devenit, chiar dincolo de sistemele politice, dar intetite de ele, stari existentiale. O asemenea Bleibe Hans Sahl nu a gasit-o decat in poezia sa, una care, in ciuda uitarii conjuncturale, e mai actuala ca oricand. Ea se cuvine citita si redescoperita mereu. n n Nota de subsol n n De durerea lumii n am luat cunostinta in poezia mea n si de cea proprie in chipul altora. n Am strabatut tari n in vagoane plumbuite n si am locuit in case care n nu aveau ferestre. n Am profetit trecutul n si am scris o postfata la viitor. n Din visele mele atat a mai ramas: n neimplinirea lor. Avem cu totii acelasi dusman,noi insine, n si aceeasi mama, care ne-a dat n sanul la care n am murit de sete. n Cand va veni timpul, ma voi duce n sa-l caut n pe fratele meu. n Nu mai poate fi departe.