Sonata pentru pian solo - Dinu Lipatti

Sonata pentru pian solo. WoO. - B. 2 - Dinu Lipatti n Editie critica de Viniciu Moroianu. Prefata de Grigore Bargauanu n n “Personalitatea lui Dinu Lipatti se plaseaza, in cultura romaneasca si in afara frontierelor tarii, pe aceeasi orbita cu Enescu, Brancusi, Eliade... Peste tot in lume, chiar pe continentele unde nu a putut sa ajunga in scurta sa existenta, artistul roman a fost considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai primei jumatati a secolului XX. Dupa moartea sa, survenita in momentul descoperirii discului „microsillon, renumele sau, vehiculat de transpunerea inregistrarilor sale pe discuri cu 33 sau 45 de ture/minut, a crescut in continuu — fapt rar! Si, incepand din ultimul deceniu al secolului, totalitatea inregistrarilor lui Lipatti a fost reluata in sistemul „compact disc digital audio. n Renumele lui Dinu Lipatti se datoreaza calitatilor sale artistice si umane cu totul exceptionale, puse insa in valoare de o munca asidua, metodica si profunda. Pianistul avea o geniala viziune profetica a evolutiei tehnicii pianistice si a artei interpretative. Principiile sale, enuntate succint in corespondenta, in interviuri sau in cursul de interpretare la Conservatorul din Geneva, sunt astazi de o emotionanta actualitate. Compozitorul apare, evident, ca un continuator al stilului enescian, valorificand ingenios folclorul romanesc, cu puternice si innoitoare aspecte de modernitate. n Amintirea atat de luminoasa, legendara, a prezentei lui Dinu Lipatti pe firmamentul artei muzicale romanesti si universale ramane astazi nespus de vie si durabila.” - Grigore Bargauanu n n Sonata pentru pian solo poarta data de 2 ianuarie 1932, marcata la inceput, si reprezinta prima lucrare ampla conceputa de Dinu Lipatti ca elev al lui Mihail Jora. [...] Lucrarea a fost distinsa cu Mentiunea I la Concursul national de compozitie George Enescu (1932). - Viniciu Moroianu n n